12.4 C
Constanța
vineri, 29 martie 2024

Cum să ieși învingătoare și luminată de sub poala popii

spot_img

Trebuie citit

Constat că foarte multe școli au ales ca în săptămâna cu „Școala altfel” să ducă copiii la o biserică pentru spovedit.

Pentru că chestionarul pentru vârsta lor nu are cum sa cuprindă altfel de întrebări decât „Ți-ai mințit părinții? sau” Te-ai dus la școală cu temele nefăcute?” consider toată treaba asta inofensivă și trec peste faptul că noi părinții NU am fost întrebați și NU ni s-a cerut acordul.

Îmi amintesc însă singura dată când am fost eu la spovedanie. Era înainte să mă mărit și ritualul se pare că făcea parte din pachetul obligatoriu oferit de biserică la cununie. Deși sceptică și complet nedoritoare, am cedat presiunilor făcute de comitetul de babe din familie care mi-au spus „asa e orânduirea lucrurilor”.

Zis și făcut. M-am prezentat relaxată și nepregătită sufletește, gândindu-mă că scap repede, pentru că nu mă știu vreo păcătoasă și popa se va dumiri repede de treaba asta. Vine și primul impas. Popa mă pune să stau în genunchi în fata lui și îmi pune patrafirul în cap. Nu mă flatează deloc poziția, sunt cu capul fix în dreptul „bucuriei” coanei preotese. Dar îmi păstrez calmul și o distanță sigură (?).

Urmează o scurtă introducere, nume, prenume, cauza și motivul spovedaniei. Odată îndeplinite aceste formalități, începe șirul de întrebări. „Ai ținut ură la aproapele tău? Ai poftit la ce are altul? Ai mai mulți dumnezei?” Soft, îmi zic, popa se va plictisi repede, am o viață complet plictisitoare în materie de păcate interesante. Când zic ca gata am scăpat, urmează lovitura de grație. „Ai curvit și preacurvit?!

În mintea mea se face blank total. Îmi pun circumvoluțiunile în mișcare dar oricum o dau, nu iese bine. Ce mai încolo-ncoace, „curvit” vine de la curvă, oricât te-ai juca cu semantica. Mă încearcă sentimente amestecate: șoc, furie, dezamăgire, intrigă. Popa ăsta e un tupeist cum nu am mai văzut, cum poate să mă întrebe asa ceva?! Dacă scot telefonul și scriu pe google „preacurvie dex”, o fi deplasat? Oricum nu vede ce fac aici sub patrafir.

Intr-un final, negăsind soluție, mă hotărăsc. „Nu știu ce este curvie, dar pentru că nu îmi place cum sună, o să dau răspunsul „Nu”. Urmează o pauză din partea lui. Și apoi, o nouă întrebare care face lumină: „Cum? Nu ai trăit în păcat până acum cu cel care o să îți fie soț?!” Pot sa jur că am auzit un eliberator „Halleluia” ca efect sonor la limpezirea din capul meu. Deci carevasăzică asta era „curvia”! Nu sunt întrebată dacă am practicat cea mai veche meserie din lume, ci vrea sa știe dacă ne-am consumat carnal iubirea înainte să își dea acordul Cel de sus.

Fericită că am învățat un cuvânt nou și anticipând că interogatoriul se apropie de final, îi strig tare de sub patrafir „Aaa, ba daaa, de vreo 5 ani, așa!” Au urmat morala, dojeneala și niscaiva învățături pentru viața de femeie măritată. Nu mai conta nimic. Am ieșit învingătoare și mai luminată de sub poala popii.

A fost prima și ultima oară.

Articole similare

- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

Ultimele stiri