Când ești mamă de băiat adolescent, devii un fel de soldat universal neînfricat, pregătit pentru orice, imun la orice, capabil de orice. De exemplu:
– Gătești trei feluri de mâncare pentru o săptămână, dar se termină în două zile. Știi deja că primul lucru pe care-l va spune, când intră pe ușă, este „mi-e foame!” și ești pregătită cu porție dublă sau triplă.
– Cuvinte precum „coae”, neologisme și expresii în romengleză nu doar că nu te mai sperie, dar ajungi sa le folosești chiar. Uneori intempestiv și imprudent, „random” (cum ar spune ei) în situații nedemne de o lady.
– Habar n-ai care sunt noutățile la fashion week-ul din Paris dar cunoști toate brandurile de încălțăminte sport, toate site-urile cu reduceri la Jordan și modelele la care 44,5 chiar este 44,5 și nu 45.
– Ți-ai luat adio de la a mai primi o îmbrățișare sau o declarație de iubire pentru mama. Le mai primești de bunăvoie când se însoară sau i se naște primul copil. Până atunci, pentru a-l mai lua în brațe, faci o demonstrație de lupte greco-romane, în care ești în dezavantaj, din cauza înălțimii.
– Știi că dacă deschizi subiectul: „Și, ai prietenă?” te vei izbi de zidul tăcerii. Poți să obții cel mult o fâstâceală din care înțelegi ce vrei, de cele mai multe ori nimic.
– Știi că orice conversație telefonică, când este cu prietenii sau colegii, va conține doar răspunsuri precum „da, nu, sunt bine”. Orice dialog care cuprinde mai mult decât cuvinte monosilabice, se întâmplă doar când cere să-l mai lași o oră în plus afară.
– La orice întâlnire cu neamurile sau prietenii, în care vrei sa te dai mare cu ce băiat ai, va spune „pas”. Dar înțelegi, pentru că nici tu nu voiai să stai cu babalâcii și să faci frumos. Acum tu ești „babalâcul”, fie că-ți place ori ba.
– O poză împreună cu el înseamnă o adevărată pledoarie și promisiuni solemne că nu va ajunge pe Facebook.
– Ai renunțat demult să îi mai cumperi haine de capul tău, iar recomandările la shopping sunt o lucrătură fină în care se combină manipularea, compromisul și șantajul.
- Nu mai ai nicio reacție dezaprobatoare la pârțuri și râgâieli auzite prin casă. Ba chiar atingi nivelul „expert” în nepăsare, când râzi și apreciezi „fabrica de sunete”.
- Știi că este o provocare, uneori un chin și un efort să jonglezi cu furtuna hormonală și cu generation gap, dar găsești întotdeauna resurse să-i faci față și să te bucuri chiar de tot parcursul.
Părinți de băieți, actualmente sau foști adolescenți, vă regăsiți?
Dar cei cu fete? Voi ce aveți de spus?
