Mi-au trebuit două zile sa ies din șoc și să îmi fac ordine în gânduri. Încă trăiesc sub impresia că suntem într-o realitate paralelă, într-o simulare, într-un matrix.
Șocul nu vine din alegerea oamenilor pentru un candidat antieuropean, putinist, legionar, misogin, patriot de tinichea. Aici nu este nicio surpriză. Sunt ani buni de când ni se desenează în față o societate românească pe modelul ideilor promovate de Georgescu. Și nici faptul că dezbaterile electorale, prezentările de proiecte de țară, planurile și strategiile candidaților nu mai au căutare în rândul românilor.
S-a dovedit în nenumărate rânduri că lumea nu mai are răbdare nici să citească un text mai lung, nici să asculte vorbe mari, în termeni pe care nici măcar nu-i înțeleg. Un reel de 30 secunde în care nu spui nimic concret, în care arunci câteva cuvinte cheie precum „Dumnezeu, patriotism, suveranitate, libertate” funcționează ca trigger pentru multe frustrări și neîmpliniri și adună zeci de mii de vizualizări.
Nu mă mai sperie nici lipsa capacității de discernământ și de percepție a manipulārii, a minciunii, a lipsei de substanță și conținut. Toate acestea se cultivă prin educație, prin ancorare în realitate, prin capacitatea de a vedea dincolo de ambalaj, de a vedea tabloul întreg și nu doar detaliile superficiale pe care mintea noastră le proiectează.
La capitolul ăsta avem lacune mari. “România Educată” e doar un proiect de sertar iar cei pe care școala chiar i-a ajutat să gandeascā sunt tot mai puțini. Profunzimea gândirii a fost înlocuită cu superficialitate, realul cu virtualul, concretul cu efemerul.
Nu pot să înțeleg însă cum atâtea institute de sondare, de exit poluri, de analiști, specialiști, consilieri, sociologi au putut gafa atât de tare și au lăsat să treacă pe sub radar un candidat necunoscut, lăsat să se manifeste prin cel mai popular și la îndemână mijloc de comunicare. Atât de mari să fie incompetența și indolența, aroganța și încrederea de sine? Atât de departe de pulsul societății și de realitate?
Palma uriașă și dușul rece nu este al partidelor tradiționale care și-au eliberat liderii din funcții. Ele se vor regrupa și vor reveni pe metereze. Este pentru noi toți. Pentru că trăim într-o orbecăială masivă, în care pare că nu mai există stabilitate, predictibilitate și în care orice este posibil. Iar asta sperie. Rău.
O să merg la vot pe 8 decembrie. Nu mai avem de ales între stânga și dreapta. Ele nu mai există. Nici măcar între rău și cel mai mic rău. A expirat și asta. O să aleg între o semi-normalitate și dezastrul ABSOLUT.
Acolo suntem.
