Nu vom comenta, aici și acum, condamnările din dosarul Elena Udrea/Ioana Băsescu. Mai ales după atîtea bâlbe, gafe și erori judiciare scandaloase ale Justiției române. Și să nu uităm Poliție și răzbunare Politică.
Dar nu putem să nu facem niște paralele. Materialul clientului vine din ziarul Replica, unde sub semnătura Mirelei Pascal aflăm ce „ditamai” condamnarea a luat fostul director al Oil Terminal. Și PENTRU CE. Repetăm, nu ne pronunțăm asupra justeții sentinței, doar comparăm cu condamnarea de 3,5 ani CU EXECUTARE luată de Liviu Dragnea pentru o INSTIGARE, nici măcar pentru o faptă în sine:
Silviu Wagner (fost director general al unei societăţi comerciale cu capital majoritar de stat) a fost condamnat marți, 2 martie, de Curtea de Apel București, la 3 ani de închisoare, CU SUSPENDARE. (…)
În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut că, în cursul anului 2009, în contextul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale, au fost colectate sume de bani provenite din infracțiuni de corupție, delapidare și evaziune fiscală care au fost folosite, ulterior, pentru plata unor servicii prestate în campania electorală.
În luna decembrie 2009, inculpata Ioana Băsescu, fiica președintelui României în funcție la acel moment, i-a cerut inculpatului Silviu Ioan Wagner, director general al unei societăți comerciale cu capital majoritar de stat (Oil Terminal), să achite o factură fiscală despre care a spus că reprezintă cheltuieli restante din campania pentru alegerile prezidențiale, care se desfășurase în toamna aceluiași an.
În baza acestei solicitări, la data de 30 decembrie 2009, societatea reprezentată de inculpatul Wagner a încheiat un contract fictiv de prestări servicii cu o anumită firmă, în valoare de 419.000 lei, prețul menționat în cuprinsul contractului fiind indicat de Ioana Băsescu care a și intermediat încheierea tranzacției. În baza acestui contract, la data de 16 februarie 2010 s-a realizat plata sumei de 119.000 lei, diferența de 300.000 lei nemaifiind virată din dispoziția inculpatului Wagner, ca urmare a faptului că nu a primit nici un document justificativ pentru suma achitată în avans.
Și de această dată, serviciile respective nu au fost prestate, societatea reprezentată de Silviu Wagner neavând nevoie reală de publicitate (avea un obiect de activitate cu consumatori captivi și nu mai achiziționase niciodată publicitate de asemenea valoare). Mai mult, firma “prestatoare” nu desfășurase anterior acestui moment activități comerciale semnificative și nu avea experiență relevantă în domeniul publicității. La data de 19 februarie 2010 (la două zile de la încasarea banilor), firma respectivă a virat suma de 100.000 lei către o societate administrată de inculpatul Francesco Giovanni – Mario, care era în acea perioadă concubinul Ioanei Băsescu.
Între cele două societăți nu au existat în realitate nici un fel de operațiuni comerciale, iar prin transferul bancar s-a urmărit exclusiv ascunderea originii infracționale a banilor proveniți din prejudicierea societății de stat reprezentată de Wagner.”
Întregul articol, AICI.
