Am fost deseori întrebat de prieteni, care îmi cunoșteau afinitățile și prieteniile, nu și competențele: „Tu n-ai fost consilierul lu’?… Nici a lu’?…” NU. Nici măcar onorific. N-am fost destul de vrednic. Cine mă cunoaște cu adevărat, știe că-s gură spurcată și nu spun ce și-ar dori respectivii.
Dar nu despre mine e vorba. M-am uitat și eu, în ultimele 4-5 mandate de administrație locală (înțelegând prin asta și Județeană, să ne-nțelegem!), la cine sunt „specialiștii” aduși aproape de cei care-au câștigat alegerile. De fiecare dată am avut un aer perplex, vecin cu imbecilitatea. Știu, sunt ofticat… Mulți dintre ei îmi fuseseră subalterni. Unul chiar a fost ani de zile director de Inspectorat, fără ca ceva din cariera de reporter să-l recomande pentru asta. Altul, director de Regie Autonomă, după ce-a trecut prin vreo șase partide. Altul, tot director de Regie, după ce a lucrat ceva, într-o (altă) televiziune… Pe unul l-am dat afară din radio cu mâna mea, că era instabil. A ajuns consilier al președintelui CJ, apoi director de aeroport INTERNAȚIONAL! Nici el nu știe de ce!? Și mulți, mulți alții.
Dar nu numai cei pe care îi cunoșteam personal și au lucrat cu mine e vorba. Începând cu ultimul arhitect șef… Dumnezeule. Până la cei care dădeau locurile de parcare și șefii corpurilor de control, de-a lungul vremii. Și șefi de direcții. Și purtători (bărboși) de cuvânt… O să ziceți că mă trezesc abia acum, ceea ce nu-i adevărat, fiindcă n-aveți de unde să știți că LE spuneam. Dar chiar și așa: pe cine-ar fi ascultat? De părerile cui ar fi ținut ei cont? Desigur, de cele ale propriilor consilieri, puși cu mânuța lor. Aleși pe sprânceană, după prietenii durabile.
Ultimul de care știți e o poezie. George Măndilă părea un tip OK, până să se smintească. Țuțer pe lângă partidul lui Vadim în vremuri imemoriale, reorientat rapid către PD, PD-L, apoi PNL, omul a mizat de la început pe echipa (abia acum) câștigătoare. Probabil a avut și sursa cu care să mizeze, pentru că – dacă te așezi la masa de joc – tre să ai și suma necesară… O avea, cu siguranță. Personaj cu o brumă de cultură, părea să fi eșuat definitiv într-o pseudo-emisiune TV literară, cu pretenții de filozofie ieftină și citate celebre, debitate asemeni lui Borges (marele Borges își inventa citatele…). Dar de ce să nu-și formuleze mai bine panseurile la urechea unui personaj devenit în mod incredibil (chiar și pentru sine) primar al Constanței, pe care-l vrăjise cu inteligența, elocința și lecturile sale exotice?!
Zis și făcut. Pleiada de consilieri habarniști și băgători de seamă din toate timpurile și-a găsit Regele. Orice până acum a fost nimic, tot ce va fi după el – prea puțin. Tripletei Neagoe – Mihăeși – Mazăre i-a intrat și a patra carte. Și dacă nu se plătește „sec„, tot se va etala carre-ul de ași.
Cu valet în coadă.
Un link drăguț, dacă nu l-ați văzut pe cel de sus, AICI.
