Dacă tot am identificat femeia în mâncare după culoare, consistență, ingrediente, amestecul de arome și toate alea, m-a tot frământat întrebarea despre partea asta a gardului, că suntem din grădini zoologice diferite.
Ce e un bărbat, în farfurie? La fel ca la femeie, multe întrebări în stânga și-n dreapta, răspunsuri diverse, care mai de care mai masculine și umflate de testosteron. Până la urma tot după capu’ ăsta bolnav al meu m-am luat și am ajuns la o concluzie.
Bărbatul e…un iepuraș. Ce diminutivare drăgălașă, câtă gingășie în denumirea asta dată parcă de o femeie pentru cel mai falic (nu, n-am vrut să spun falnic deși…nu, nu falnic, falic!) (dacă nu știi ce-i aia falic, ai deschis articolu’ degeaba).
Bine, de fapt “iepuraș” vine din popor, e o denumire dată mușchilor ăstora de sub coloana vertebrală a porcului. Anulăm iepurașii, suntem iepuroi!
Așa că da, domnilor, suntem, toți, niște iepuroi. Da’ nu orice iepuroi. Suntem iepuroi… de porc. Suntem un mușchiuleț de porc (altă diminutivare menită cumva să ne drăgălească, să ne minimalizeze inacceptabil).
Nu știu bucată de carne care să exprime masculinitatea primoridală mai abitir decât mușchiuloiu’ de porc. Cu o condiție, esențială! Bucata asta de carne, ca să exprime msculinitatea din voi trebuie neapărat gătită întreagă, niciodată direct feliată. Cum ați arăta cu simbolu’ falic feliat chiar așa…de la început?! Nu-i așa că nu e o imagine foarte masculină? Dacă îl mai și preparați cum vă propun eu aici…manifestarea masculină e plenară!
Muschiuloiu’ ăsta e un fel de “semnătură” a mea, e o rețetă pe care nu am învățat-o de la nimeni, a venit așa, natural, din străfundurile mele, nu o fac în casă. E neapărată nevoie de foc, foc adevărat, nu tigaie, nu cuptor, musai grătar sau orice altceva care să susțină bucata de mascul deasupra unei flăcări sau a unor cărbuni încinși.
Pentru că, nu-i așa, nu e legătură mai puternică decât aia dintre bărbat și foc. Bărbatul fără foc e că bărbatul fară foc, nu exista altă comparație, altă metaforă. Focul, arderea, fac bărbatul să fie bărbat. Asta și părul de pe glezne. (dacă nu înțelegi legătura asta, ori ești o panseluță, ori ești userist. Dacă ai gleznele epilate…nu meriți nici măcar o înjurătură).
Doamnelor, domnișoarelor, dacă vreți să găsiți bărbați, puneți-i să aprindă un foc. În voi sau aiurea, dacă nu sunt în stare…mai căutați!.
Gata cu testosteronu’ din descriere, trecem la testosteronu’ din preparare.
Ce ai nevoie:
1. Bucata de carne falică, falnică! Roșie, lungă.
2. Sare, piper, puțină boia iute. Foarte puțină, păstrează focul în gust.
3. Neapărat ceva vâscos. Eu prefer mierea. Fă-l cu miere, o să iți placă ce iese.
4. Dulceață de ardei. Sau pastă de ardei. Tot ceva cu arde în denumire….ori suntem, ori nu suntem!
5. Foc! Tare, intens, în forță (da, tot despre foc e vorba).
6. Vreo 18 ore (majoritatea la frigider). Da, știu, cam mult, da’ e timp și de-o țigară.
Exrpimarea masculinității:
1. Tocător de lemn. Termină cu porcăriile din plastic.
2. Bucata de carne, întinsă în toată splendoarea falică pe el. Relaxată.
3. Amestecă toate condimentele cu materia vâscoasă și cu pasta de ardei.
4. Cu mâna goală sau cu mănuși, masezi bucata de carne pe toată lungimea ei, pe toate părțile, te mândrești cu ea vreo 10 minute. Masajul relaxează puțin fibra musculară, introduce toate aromele în carne. Neapărat cu coloana asta sonoră: https://www.youtube.com/watch?v=6f4BwQFF-Os .
5. Frigider peste noapte.
A doua zi:
1. Foc. Făcut de tine. Lăsat să ardă, să-ți încălzească fața, până rămân cărbunii fără flacără la exterior, dar să-i vezi că ard în interior. Mocnit, intens. Înainte să faci orice, asculți asta, pentru o experiență senzorială completă: https://www.youtube.com/watch?v=pAgnJDJN4VA
2. Pui bucata de carne cât mai aproape de cărbuni, să recreezi legătura cu focul. O să sfârâie din prima secundă, o să urle de durere, o să se încordeze din toate fibrele. O apeși bine, să rămână în contact cu flacăra și cu grătarul încins, cam 4-5 secunde. Atât îi trebuie să se relaxeze la loc.
3. O ții în vălvătaie cam 3 minute. O întorci și pe partea cealaltă.
4. Acum o să vezi cum se încordează și mai abitir, cum se umflă, se transformă sub acțiunea focului, o să fie de nerecunoscut.
5. Rămâi acolo, urmărești toate schimbările prin care trece carnea, îți dorești să vezi pe fiecare parte reacție Maillard (ah, de când îmi doream să scriu despre asta…sau am mai spus la vită? Am uitat…). Adică rumenire. Intensă…aproape arsură. Stai calm, carnea nu e arsă, se caramelizează marinada.
6. Dacă vrei să te joci și ai și spectatori, flambeaz-o! Cognac, whisky, pălincă tare, aruncată în scârbă peste bucata de carne va naște o flacăra intensă din cărbuni care o vă mângâia și pe ea și pe tine. Dă bine în poză sau filmare cu încetinitorul, te validează ca bărbat, ești în control, focul e al tău de când ai învățat să fii (și) biped. Aia e secunda în care ți se ridică părul de pe mâini ca lu’ Andra la Romanii au Talent. Acu’ o înțelegi în sfârșit pe Andra!
7. Întorci carnea pe toate părțile, nu exagerezi cu timpul, vrei să rămână suculentă, nu ai nevoie de mai mult de 10-12 minute în total pentru un mușchiuleț făcut așa cum trebuie să fie făcut.
8. Reziști eroic la eventualele întrebări de pe margine (“da’ nu e prea arsă?”), anulezi tot ce e în jur, metrul tău patrat e tot ce contează, s-a creat un zid între tine, bucata ta de masculinitate, foc și lumea exterioară. Nimic nu te atinge, ești TU, transpus, transfigurat, primoridal și evoluat, toate în același timp!
9. Când carnea e rumenită bine de tot, o scoți de pe grătar pe un tocător de lemn, eventual același de mai devreme. Lași carnea să se odihnească în jur de 3 minute.
Cu un cuțit bine ascuțit, tai felii groase cât un deget, presari puțină sare și servești. Asculți asta în timp ce tai, realizezi că deși lumea e a ta, e nimic fără o inimă din cealaltă gradină zoologică și atunci feliezi liniștit: https://www.youtube.com/watch?v=QmJ7wtU4wCM
