Surprinși în mod plăcut de faptul că primarul Constanței s-a înconjurat de oameni de cultură, literați dar și recuperatori, am făcut eforturi pentru a angaja și noi un colaborator cu oarecare notorietate.
Dar ne-a ajutat și norocul. S-a prezentat la redacție, care-și are sediul într-un dormitor, dl. Demetru Dem. Demetrescu-Buzău, dar nu din Buzău, ci din Curtea de Argeș. De fapt, pe taică-su îl chema Dimitrie Ionescu-Buzău, de unde și confuzia. Nume complicat, așa că am decis de comun acord să-i spunem simplu URMUZ.
Astăzi, despre viceprimarul Rusu, care-a zis că avem urme de pernă pe față, că ne trezim târziu și nu ne place munca – ne plac protestele. Și despre-al lui șef, fără de care n-avungea viceprimar, să ne scoale:
„De multă vreme nu se mai aude vorbindu-se nimic de cei doi mari eroi. Ultima veste ce se mai știe despre dânșii este că, om practic, și conștient pe ce amic prețios și excepțional a pus mâna, spre a putea acapara pentru totdeauna sursa eternă a bogățiilor din capul lui a lăsat prin testament ca să fie îngropat în aceeași groapă cu acesta, în speranța că din câte două picături de untdelemn franțuzesc, de cea mai fină calitate, ce se scurg la fiecare secundă din smocurile de păr ale acestuia, vor răsări, cu timpul, livezi întregi de măslini deasupra, livezi cari, împreună cu terenul devenind de drept proprietatea familiei sale, aceasta va avea astfel la îndemână destul untdelemn gratuit spre a întreține candela după obiceiul creștinesc.”
