Cum sa faci acasă, mai bune ca la restaurant.
Ți-au plăcut coastele alea de porc din oraș? Bune, nu? Ghinion, vorba’ neamțului, restaurantele s-au cam dus pe p…apa sâmbetei! Nu-mi spune că adori coastele reci dintr-o cutie de polistiren sau altă formă de ambalaj, venite în portbagaj sau pe bicicletă, că îți spun că te îmbeți cu apă rece. Coastele, dacă nu te frig puțin pe limbă, când începi a roade la ele, sunt egale cu zero.
Hai să te-nvăț (n-am ajuns să am 135 de kile în viu la un moment dat, bând apă, știu ce rahat mănânc, sau sunt doar puțin arogant) cum să faci coaste chiar mai bune, la tine acasă, cu ingrediente puține, ieftine și puțină răbdare.
1. Treci pe la K…land (nu le fac reclamă, dar la ei am găsit, dintre toate supermarketurile, coastele cele mai românești, fragede și gustoase de până acum. Dacă știi alte locuri, spune-mi-le în comentarii, sper sa aibă Metropola și secțiune de comentarii. SLI: are. Pe facebook.)
2. Dacă ai intrat, mergi mai întâi la sectorul de carne, ăla vrac, lasă ambalatele în atmosfera protectoare ca balsamu’ de rufe.
3. Ai ajuns la carnea vrac, sari peste dumnezeieștile ciolane (subiect tabu deocamdată, am avut o relație lungă și de durată cu ele dar ne-am despărțit urât, chiar dacă mai conversăm câteodată de la distanță și ne uităm cu jind unu’ la altu’ da’ numai peste umăr), sari și peste alea gata marinate de ei (încearcă să citești eticheta aia mică de tot de jos și o să înțelegi de ce) și mergi în stânga, spre capăt (fără sa dai din coate, stai frumos la coadă, nu te certa cu nimeni, că așa e politicos) unde le găsești. Scărițe le zic ei, da-s niște coaste cu ceva carne pe ele. Nu le confunda cu costița, aia e altceva. Cere câteva bucăți, mulțumește și pleacă nonșalant mai departe, ca și cum nu ai în coș o minune a naturii. Încearcă să rămâi pokerface – te provoc, eu nu pot, zâmbesc tâmp până acasă.
4. Dacă tot ești în zonă și poate n-ai pe acasă, mai ia: sare, piper, cimbru, niște usturoi granulat (nu fi purist, merge și ăla) miere, un sos sweet chilli nu foarte iute sau o dulceață de ardei iuți, puțin sos barbecue, un măr sau o portocală sau amândouă și fuga spre casa de marcat.
5. Planifică pentru coastele astea cam 6 ore (slow food, am uitat să-ți spun) de la introducerea în cuptor.
6. Scoate tot pe blat, întinde mândru (sau mândră, sau care o fi apelativu’ pentru toate celelalte 64 de genuri de pe planetă, deocamdată) coastele pe blat sau pe masă. Ia un bol, castron, ceva să țină tot ce urmează:
7. Pune în castron așa: sare, piper, cimbru, usturoi granulat. Nu, nu pui oregano și schinduf sau ce alte condimente fițoase ai tu în cap, că e rețeta mea, nu a ta! Mai pui miere (nu foarte multă, dar nici puțină, din ochi, cât să-ți ajungă pentru masajul senzual care urmează), niște sos chilli, nu multă dulceață de ardei iuți. Amesteci tot cu o lingură de lemn (de fapt n-are importanță lemnu’, da’ pare că esti mai retrosexual așa) până omogenizezi.
8. Bagi mâna în bol (cu mănuși sau fără, depinde dacă ai păr pe mâini sau mai vede cineva ce faci sau nu), iei pe degete niște maglavais d-ăsta și începi un masaj ușor, al fiecărei bucăți de coastă, pătrunzi peste tot cu sosul ăsta. Neapărat, Marvin Gaye în semi-surdină! Când simți că geme de plăcere, te oprești. Dacă nu geme, măcar până se termină melodia. Te speli pe mâini (sau nu), fumezi o țigară. Sau nu.
9. Pentru fiecare bucată de coastă, pregătești hârtie de copt cât să poți să o împachetezi bine de tot. Înainte să împachetezi, ori pui felii de măr pe bucata de coastă, ori storci niște suc de portocală (în mâini, să ți se scurgă printre degete). Împachetezi bine! (nu e origami, doar atât cât să țină lichidele și aburii).
10. Mai pui în tavă o hârtie de copt și apoi așezi tacticos fiecare coastă deja împachetată în tavă.
11. Bagi tava în cuptor.
12. Setezi cuptorul la 90 de grade, îl închizi. Dacă e pe gaz, la o treaptă mică de tot, cam cât puța de furnică.
13. Acum aștepți cam 5 ore. Te prefaci indiferent/ă, vezi un film-două, faci ore online cu copiii, citești, ce vrei tu. N-ai treabă cu cuptorul, nu îl deschizi, nu te uiți la el, că se deoache ușor.
14. Când au trecut alea 5 ore, scoți tava din cuptor. Înainte de următorul pas, dai cuptorul la maxim! Forja nene!
15. Despachetezi coastele, le așezi înapoi în tavă, le introduci înapoi în cuptor. Când vezi că s-au rumenit (cam cât durează Sweet Child in Time – google it, de Mozart, desigur) și încep să sfârâie binișor, le mai scoți o dată ca să le ungi cu puțin sos barbecue (sau nu, poți să sari pasul cu unsul) și le întorci pe partea cealaltă, ca se se bronzeze uniform.
16. Mai asculți o dată Deep Purple-ul, oprești cuptorul. Le mai lași 2 minute acolo.
17. Deschizi cuptorul! Tadaaaa! Cele mai bune coaste pe care le-ai mâncat! În mod normal, după tot tratamentul ăsta ar trebui ca osul să iasă printr-o simplă răsucire. Nu-ți bate capul cu ce se întâmplă de fapt până la asta, dar dacă te-a impresionat mișcarea asta la Adi Hădean sau Gordon Ramsay, așa ajungi să o faci și tu.
18. Lângă poți sa faci așa: ceapă roșie tăiată rondele, frecată cu niște sare și oțet, ardei kapia tratați la fel, merge și un piure simplu, așa: cartofii fierți fără coajă, scurși da’ nu chiar de tot, niște unt, sare, piper, puțin lapte, bagi zdrobitorul și miști doar de două-trei ori mâna sus-jos printre ei, ceapă verde tocată (când nu e ceapă verde, merge cu pătrunjel), amestecat și ala e!
19. Cu plăcere! Urmăriți-mă pentru mai multe rețete! (de când voiam să spun astaaaa!)
