Zarva și gâlceava pricinuite de alegerea lui Ion Dumitrache ca președinte al organizației municipale PSD Constanța mi se par sterile și inutile.
Alegerea, nu numirea. Alegerea, nu re-alegerea. E foarte mișto ca de pe margine să-ți dai cu părerea, când n-ai nicio treabă cu povestea. Știți, io sunt de părere că parizerul ar trebui să fie mai picant și mai sărat. Și să conțină și praf de nucă de cocos. Dar eu nu mă pricep la melezuri. Nu știu cum merge treaba într-o fabrică de cârnați. Dar, hei, io sunt societatea civilă și sunt cetățean european – vocea mea trebuie să fie auzită!?
Viața internă a unui partid politic e ca o bucătărie. Internă. Dacă te pricepi și vrei să participi, sufleci mânecile și te bagi. Dacă te ține curu’. Conducerea unei filiale locale cere pricepere, fermitate, putere organizatorică și chiar financiară. E nevoie de bani să ții o organizație – nu merge doar din cotizații. Vă vorbește unul care n-a avut niciodată vreo funcție politică și nici nu va avea.
O filială locală se conduce cu pricepere și cu suflet. Dacă nu e impus de „centru”, omul din frunte tre să fie o forță. Dovedită. N-am auzit ca cineva să-și fi dorit recent această funcție, să fi avut puterea să candideze, și cineva să-i dea la picioare. Vrea cineva DIN AFARA PARTIDULUI să se bage?! Mai întâi să se înscrie, să demonstreze și să câștige. Până atunci, liniște la galerie!
Știu, sunt subiectiv. Îl cunosc și știu ce poate face, pentru o filială aflată în degringoladă. Și îi știu și-i apreciez chiar și pe cei din linia a doua, care mai mârâie pe la colțuri. Ca-așa e în societatea liberă, în democrație. Nu e nicăieri, LA NICIUN PARTID, altfel. Lucrurile se vor așeza și se va vedea dacă va fi mai bine. Presa e liberă să comenteze, să ironizeze, să cârcotească. Poate s-o facă și cu cei care acum sunt la putere și împart ciolanul. Da’ ceva mai greu, că și de-acolo e de mâncat o pâine albă…
Noi să fim sănătoși.
