Eu m-am înșelat de multe ori în viața asta, probabil și în cea trecută.
Mi-am luat țeapă ca tot românul și, în definitiv, ca tot omul la electrocasnice, la alimente, la băuturi, la abonamente de telefonie, la vacanțe, excursii, la cântar, la facturi, la note de plată, la cumpărături, la servicii, la orice. De asemenea, am fost înșelat, ca tot omul, de anumiți oameni pe care i-am crezut de bună credință, prieteni, colegi, iubite, chiar și de rude.
Dacă am fost înșelat în privința acestora, bineînțeles că mi-am luat țeapă și de la anumiți politicieni și partide politice pe care le-am votat. Am și scris despre asta mai demult, când eram și eu tânăr, frumos și liber. Și ca mine sunt sigur că și-au luat asemenea țepe cam toți, nu numai din România, ci din întreaga lume. Errare humanum est, chiar și perseverare, căci diabolicum e concept omenesc.
Prin urmare, dilema mea e următoarea: dacă și alții pot recunoaște că și-au luat țeapă la magazin, la facturi, de Black Fraierday, de Valentine’s, Ballantine’s și Dragobete etc., de ce Paștele mă-sii le e atât de greu să recunoască că s-au înșelat la vot, mai ales după ce au promovat un anumit candidat/partid?! Înseamnă mai mult un partid/niște politicieni decât niște produse și servicii? Chiar nu înțeleg orgoliul multora când e vorba de partide și politicieni, de zici că se identifică cu ele, dar când îi înșeală o rudă, prietenii, iubitul sau iubita, atunci n-au o problemă să recunoască asta chiar și în postări! Nu contest faptul că majoritatea chiar au sperat și crezut într-o schimbare în bine votându-i pe unii care astăzi s-au dovedit a fi niște lichele, niște japițe, niște incompetenți, care cu gura lor le spun acum în față că anumite cifre țineau de prosteala de campanie electorală, nu și de programul de guvernare, recunoscând practic că i-au fraierit. Când vezi asta, când vezi că toată țara se duce din nou de râpă, când chiar membrii unei formațiuni aflată la guvernare își dau demisia din acea adunătură, recunoscând că s-au înșelat în privința ei, atunci de ce dracu’ ție, om obișnuit, care ți-ai pus tot felul de însemne electorale la profil și le-ai promovat lozincile, ți-e greu să recunoști că te-ai înșelat?! Repet, dacă poți admite că te-au înșelat anumite companii de telefonie, o vânzătoare în piață, un prieten, o iubită, o rudă, atunci ce soi de frână psihică, morală, ce mama mă-sii te face să nu admiți cu aceeași tărie că te-ai înșelat în privința unor politicieni/partide/crez politic? E chiar mai presus, mai intimă o opțiune politică decât un prieten, o iubită, o rudă?
În fond, și geniile greșesc, și chirurgii mai fac erori, și juriștii greșesc, și profesorii o mai dau în bară, toate activitățile presupun o marjă de eroare, chiar și mersul pe jos sau ștersul la cur. De ce votul ar fi mai presus decât toate celelalte?
Eu, unul, cred că e un mare pas să admiți că te-ai înșelat, că ai greșit, că ai dubii, fiindcă arată că îți pasă. Iar când e vorba de vot, arată că îți pasă de comunitatea în care te afli. De aceea cred că atunci când vom putea să facem asta și în privința votului, deja vom fi rezolvat măcar pe jumătate problema, deja vom avea altceva pe scena politică.
Vlad Tărlungeanu
