Ieri o postare pe facebook a Doamnei teatrului și filmului românesc, Maia Margenstern, a stârnit un val de reacții. Toate, de furie împotriva ipocriziei Facebook, dar și a societății românești, în mare parte.
„Sunt felul de om care reacționează post traumatic. Ce-o mai fi însemnând și asta. Ce vreau să spun este că paralizez în momentul șocului. O fi bine, o fi rău… cine mai știe?
Concret, am fost invitată oficial la o întrunire pentru directori de teatre și instituții publice de cultură, sub genericul „Vocea teatrului licean bucureștean”. Lucru mare, oficiali. Chestiuni importante la ordinea zilei. Ajung cu câteva minute mai devreme. Directori, consilieri, reprezentanți: autoritățile.
Pășesc zâmbitoare către colegii mai mari, să-i salut, să le dau binețe. Și iată ce-mi aud urechile: „Hai s-o facem așa, JIDĂNEȘTE…” – ooops, eu n-am voie să scriu cuvântul acela (că-mi șterge FaceBook postarea), este permisă doar pronunțarea…
Am încremenit. Ce-ați spus?
Răspunsul a venit promt, relaxat: „Hai, nu te mai supăra. Am spus așa în glumă…”
Nu, nu pot să nu mă supăr! Nu când îl pronunță oameni de cultură. Nu când este pronunțat într-un cadru oficial. Și nimeni n-a părut deranjat. În afară de mine, căci am ajuns, normal, să mă simt eu deplasată că m-a lovit o scîrbă fără margini.
Nu. Nu accept! E grav. E urât. Sunt rănită.
Tremur.”
Și, ce credeți?! Deși doamna Maia nu a scris întreg ACEL cuvânt jignitor pe facebook (l-am scris noi, aici), i-a fost ștearsă postarea, pe motiv că încalcă (?!) „înaltele standarde” ale comunității facebook. Aceeași care tolerează și nu șterge, nici dacă-s raportate explicit, postările antisemite, xenofobe, naționalist-extremiste, care fac apologia unor criminali de război (vezi cazul Ion Antonescu) etc. Același facebook care șterge o fotografie ușor erotică, în care se poate zări… un sfârc!?
Maia Morgenstern: „Postarea mea a dispărut. Nu am sters-o eu.
Fb mă anunța că EU am încălcat standardele…nu știu ce. Foarte bine. Ca de obicei. Mi s-a mai întâmplat.
Eram pe vremea studenției. Mi s-au aruncat în față, în public, niște ofense îngrozitoare. În public, în sala de curs. Am făcut memoriu către Ministerul Învățământului din acea vreme.
După un timp, a venit un o directivă: cercetați cazul, însoțită de memoriul meu, unde citam cele câteva fraze jignitoare. Erau subliniate cu roșu.
Țin minte ca m-au chemat la BOB, secretarul de partid din acea vreme mi-a zâmbit cald, fără supărare și mi-a spus: „Această problemă NU există”. Apoi a rupt tacticos memoriul meu.
Fără urmări.”
De ce a fost ștearsă postarea, de vreme ce nu a folosit ACEL cuvânt, pe care îl depistează automat roboții și programele de calculator Facebook? Cel mai probabil pentru că a fost raportată de diverși binevoitori, antisemiți și ei. De pe la noi, de-aici, nu din Australia… Cam așa se întîmpla și se mai întâmplă încă, în România.
„JIDAN”
