Jurnaliștii britanici au semnalat primii o mare abominație prevăzută în Strategia „Union of Equality LGBTIQ+ Equality Strategy 2026-2030”:
„Cerințele pentru recunoașterea legală a genului variază semnificativ între statele membre. În timp ce o serie de state membre au adoptat modele de autodeterminare, altele impun proceduri medicale, despre care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că pot încălca drepturile omului. Comisia va facilita schimburile de bune practici între statele membre pentru a sprijini dezvoltarea unor proceduri de recunoaștere legală a genului bazate pe autodeterminare, care nu impun restricții de vârstă.”
Pentru perioada 2024-2029, Intergrupul LGBTIQ+ numără 102 membri ai Parlamentului European, ceea ce îl face cel mai mare dintre cele 27 de intergrupuri ale Parlamentului European. Membrii provin din aproape toate grupurile politice. Mai precis, PPE, S&D, Renew Europe, Verzii/ALE, Stânga și din toate cele 27 de state membre. Evident, nu putea să lipsească și un român dintr-o asemenea combinație. Este vorba de europarlamentarul Nicolae Ştefănuţă, fost USR-PLUS în mandatul 2019-2024, independent afiliat la Verzi, în mandatul 2024–2029. Ba chiar, ales vicepreședinte al Parlamentului European.
Deci, recunoaștere legal-instituțională a genului fără vreo limită de vârstă minimă. Astfel, un copil aflat la vârsta creșei sau a grădiniței ar putea să-și aleagă singur sexul, la fel cum își poate alege cu ce muțunache să se joace, sau la ce desen animat să se uite. Iar după această alegere, din punct legal-instituțional rămâne cum a spus el, statul zice ca el. Iar asta, în numele drepturilor omului, fără nici măcar o vorbă despre discernământul unui copil tocmai ridicat de pe oliță, spre exemplu.
Apariția și creșterea acestor mișcări politice suveraniste au fost determinate în baza necesității obiective istoric determinate, vorba lectorilor de marxism. Ele nu sunt altceva decât produsul reacției egale și de semn contrar la presiunea exercitată de vectorul progresist-neo-marxist. La nivel de masă, unei solicitări absurde nu-i poate răspunde prin contrapunere decât una contrară, la fel de absurdă. La absurdul sexo-marxist răspunsul nu putea fi decât acela reactiv, al extremismului suveranist.
Rezultatul nu va fi altul decât consolidarea trendului ascendent al acestor mișcări. Ele nu sunt altceva decât o reacție de apărare împotriva nefirescului cu potențial distructiv a tot ceea ce are orice om mai de preț. Chiar un campion al moderației să fii și tot cazi drastic pe gânduri, atunci când unii care îți pot determina viitorul vin cu asemenea intenții.
Cui pot folosi asemenea grozăvii, este întrebarea pe care orice om de bun-simț și-o pune. Răspunsul vine de la sine. În niciun caz Europei și națiunilor care o alcătuiesc, ci exact celor care vor să vadă Continentul cât mai fărâmițat-neputincios.
Mirel CUREA, Ev. Zilei
