Cu toată considerația pentru ceea ce reprezintă Cazinoul din Constanța, cu adevărat o bijuterie arhitecturală de patrimoniu, tariful pentru intrare, de 50 lei mi se pare ridicat.
O familie din doi adulți și doi copii, plătește 150 lei. Cam mult pentru posibilitățile financiare ale unui venit mediu, modest.
Comparația cu muzee sau instituții de cultură din străinătate este inexactă. Bugetul românilor pentru activități culturale și recreative este infinit mai mic decât afară. Coșul zilnic, plata facturilor, banii cu școala copiilor, cu medicamentele, cu eventualele rate la bănci lasă puțin spre deloc posibilitatea altor cheltuieli.
Apoi, dacă e să fim obiectivi, oferta expozițională nu are termen de comparație cu alte muzee din țară sau din străinătate. Intr-un muzeu de artă, istorie, etnografie sau tehnologie există sute sau mii de exponate, vizita poate dura și câteva ore, există ghizi sau aparatură audio, tot felul de facilități și posibilități care fac experiența interactivă și atractivă. Ori în Cazinoul constănțean, în cel mult jumătate de oră ai întipărit pe retină și în inboxul telefonului un număr limitat de imagini. În Berlin (Berlin!) sunt nu mai puțin de 15 muzee la care intrarea e MAI PUȚIN de 10 euro (cel mai important – Berlinishe Galerie, 7 euro; Muzeul Comunicațiilor – 4 euro; Museumsdorf Duppel, un sat medieval reconstruit, din 1259 – 3 euro), iar multe altele sunt gratuite: Muzeul Aliaților, Memorialul Zidului Berlinului, Daimler Art Collection, District Museums și multe altele.
Nu în ultimul rând, atragerea turiștilor are un prea mare și vădit iz mercantil și prea puțin interes de culturalizare. Este de înțeles ca se dorește câștig bun și imediat în urma exploatării turistice a edificiului dar, la fel de mult contează și stimularea și sprijinirea interesului pentru cultură. Un capitol despre care toate autoritățile , de la cele locale până la cele de nivel ministerial, spun că este în picaj. Alocarea bugetară pentru cultură este întotdeauna minimă iar politicile și strategiile de dezvoltare palide și fără orizont.
O aplecare mai mare către creșterea interesului românilor pentru cultura în toate formele ei de manifestare, și nu doar asupra profitului ar putea mobiliza lucrurile în direcția dorită.
Cât despre taxa pentru oficializarea căsătoriilor la Cazino nu sunt prea multe de spus. 700 de euro pentru o fiță și o opulență este justificată. Dacă Casa Căsătoriilor ți se pare prea obosită și banală și te ține portofelul, n-ai decât să dai. Teama mea este că ceea ce s-a dorit a fi un loc strict destinat evenimentelor culturale, va deveni în scurt timp “o locație” pentru nunți, botezuri, cumetrii și alte frivolități.
Și cu siguranță nu acestea sunt așteptările și speranțele pentru simbolul Constanței, inaugurat după atâția ani de stat în paragină.
Tarif de intrare de 10 euro, într-o țară „de doi lei”
