Actuala situație politică internațională se complică, nu numai pentru țările din imediata apropiere a zonelor de conflict – cele mai acute în prezent ORIENTUL MIJLOCIU și UCRAINA – ci și pentru întreaga lume.
Aceasta, datorită alianțelor politice și militare, „axelor” deja constituite (NATO -„lumea civilizată”, respectiv China-Rusia-Iran-Coreea de Nord, doar aparent inegale) și diferențelor culturale – ciocnirea între civilizații.
Această ciocnire nu este doar una ideologică (unii vor una, alții – alta), ci este una pe viață și pe moarte, întrucât fundamentaliștii doresc eradicarea fizică a Israelului și a occidentalilor. Este o pornire bazată pe religie prost interpretată și stil de viață occidental blamat de teroriști – consumatorism, libertinism, orientări sexuale, tehnologie avansată, gadgeturi, alcool, turism etc.
Din momentul în care conducerea așa-zis politică a Hamas – organizație teroristă declarată ca atare de aproape întreaga lume – este primită oficial, cu onoruri, la Moscova, lucrurile se limpezesc. Iar când președintele unei țari NATO, Turcia – al doilea mare contributor cu trupe al Alianței – declară că Hamas NU e organizație teroristă și că are dreptul să facă ceea ce face, lucrurile se complică și mai tare. Cel care părea un mediator în conflictul din Ucraina pare să încerce să rupă NATO, uitând că Turcia a fost la rândul său victima atentatelor teroriste, nu demult.
Despre războiul din Ucraina nu ar fi multe de adăugat, după aproape doi ani de conflict. S-a transformat într-un război de uzură, tactic, cu lovituri sporadice, iar frontul pare să stagneze pe actualele poziții. Pare din păcate un poligon de încercare pentru armamentul ultramodern, contra unei armate rusești care pare să fie stimulată să se modernizeze…
Paradoxal, țările contributoare la război dar neimplicate în mod direct, ci doar prin livrări de tehnică militară, muniție și armament – cum sunt Statele Unite, Franța, Marea Britanie ș.a. – au o trend de dezvoltare în această perioadă, deoarece războiul – pentru statele neimplicate – stimulează dezvoltarea industrială și progresul tehnologic. Efortul „de război” de acum al acestor state va fi compensat în viitor de beneficiile economice obținute din țările aflate în război acum (reconstrucție, retehnologizare, investiții, forță de muncă etc.)
În rest, nimic nou pe frontul de est al celui de-al treilea război mondial. Deocamdată.
