Înțeleg, la vârsta mea, problematica vaccinării, înțeleg că subiectul poate naște discuții multiple, mă rog, fiecare la nivelul lui. Prin nivel nu înțeleg însă neapărat nivelul de cultură sau (implicit) profesia căci de la un moment încolo nimic nu a mai ajutat, lumea s-a făcut de baftă cu succes, indiferent că răspunde la apelativul “dna Nuți” sau “dl. profesor X” sau dna “conferențiar Y”.
Țopismul si mitocănia nu sunt scuzate nici de interesul personal, nici al familiei, nici măcar al speciei! Iar cu lungul nasului, cum v-au învățat mamele si bunicele voastre! Ia faceți un efort și ardeți-o cu șapte ani de-acasă, să vedem, în condiții cât mai simple, vă mai permiteți să insultați în stânga și în dreapta? De-o fi să crăpăm, mă gândesc să crăpam de virusake, fără să ne omorâm între noi.
Faptul că cineva se vaccinează sau nu, în fond reprezintă un act de curaj. În vremurile astea tulburi, oricare dintre decizii este curajoasă. Vaccinații că și-au asumat poate experimental pe propriul corp folosirea unui ser, zeamă, lichid, cum vreți să-l numiți, la final povestea fiind în folosul general al speciei, oricum am da-o va folosi tuturor, cu speranța că acest scop va fi atins cândva. Cei nevaccinați, care stau cu NU-ul în brațe pe baricade, refuzând sistematic serul în favoarea unei imunizări în masă, existând poate șansa ca ei să aibă dreptate.
Deocamdată nu știm cine are dreptate din motive simple de tot: în primul rând, timpul scurs prea scurt apoi, lumea a mai supraviețuit pandemiilor fără vaccin, este adevărat, cu pierderi mari dar iată-ne prezenți, luptând cu alta. Lumea a fost mai bună, mai prietenoasă și mai sănătoasă urmare a unor invenții minunate numite vaccinuri. Cum, necum, în ambele variante supraviețuirăm, să ne dăm în cap acu’! De ce ne permitem să certăm oamenii? Că m-am vaccinat eu și vă interzic unii să intrați la mall? Îți interzic eu, m-ai văzut ca fiind de acord cu astfel de aberații?!? Așa, și unde scrie că tu, maică-ta, vecina mea de vis a vis ar trebui să fiți prioritatea mea absolută? Pardon?!
Păi atunci, frățiweri, mă întrețineți, răspundeți de sănătatea mea și încep să mă gândesc la punctul vostru de vedere vis a vis de problema sănătății mele. Deocamdată nu-mi plătește nimeni concediul medical, cheltuielile cu biroul, leasingurile, casa și masa plus câteva animale n grijă, nu mai spun că mă îmbrac, mă încalț (de obicei bine), am grijă de mine și mai zburd și prin vacanțe… fac multe lucruri pe care nu le raportez, unii doar cred că știu ceva despre mine via facebook.
Știu pe dracu’, știu fix cât vreau eu să știe, chiar dacă unii le preiau și le dau la ziar, căci au făcut ei, vezi Doamne, „o investigație jurnalistică” (pauză, că leșin de râs, doar amintindu-mi). Vă spun că nu-i prea ieftină povestea cu întreținerea subsemnatei, de vreți așa, faceți bine socotelile și promit că mă voi gândi la recomandările voastre!
De cealaltă parte, cine mama zmeilor ar trebui să fiu eu, să-i iau la bastoane pe cei nevaccinați, nepoata lu’ Arcu’ de triumf, cum m-ar fi pus la punct maică-mea, dacă aș fi luat-o pe arătură? Că ce? Că trebuie musai să se vaccineze ăla să-mi fie mie mai bine! Alooooo! Păi se aplică principiul de mai sus, eu nu vreau să întrețin niciun nevaccinat. Cine vrea, să-i ia acasă si să le dea comanda: la vaccin! Până atunci, să-și vadă de treaba lui și de familia lui, iar dacă n-are, să adopte un copil, să-și ia fo trei pisici, doi căței, ceva, să se responsabilizeze înainte de a le spune altora ce să facă! Aaaaa, că-mi smiorcăie în telefon unul d-ăla cu “nu există covid”, sau “de fapt covidul e o răceală”, că mă-sa e cu limba pe pernă și n-are butelie de oxigen, nu găsește arbidol sau un medic care să vină acasă să pună perfuzia și-o știu eu ce, este o decizie personală dacă-i întind o mână sau nu.
Probabil că o voi face în continuare dar nu mă voi supăra nici pe cei care i-ar răspunde lasă, mă, e răceală si de fapt nici nu există! Bref, las la o parte știința, măreția laboratoarelor, a medicilor, mizeria pe care unii cocoțați la putere ar face-o cu oricare dintre cele două categorii fără să clipească, aci e altă temă, e despre onoare și bun simț.
Dragilor, de câte ori vă apucă elanul să bubuiți oricare dintre cele două categorii apelați cu încredere, ÎNAINTE de a scrie sau de a deschide gura la bunul simț, am mai spus-o, vă poate salva din situații extrem de jenante! Zău că altfel vă faceți de cacao iremediabil…
