Primul contact al românilor cu o locuință „din vest”, prin anii 90, 90 și ceva, era așa: – Gazuuuul! Ai terminat, oprește gazul! Aici se plătește tot la consum personal și trebuie să plătești la timp! – Apaaaa! Oprește apa, nu vezi, curge aiurea, aici nu e ca în România, e scump și măsoară ăștia tot! Erau ăștia iritați la culme după primele luni prin străinezia, se plângeau acasă, ne-au tâmpit ăștia cu apa și gazul lor, zici că-s nebuni! Într-un an erau pe sârmă românașii mei, ecologiști cu factura-n dinți!
Noi am stat mai feriți loco, cei care nu am plecat să trăim prin nu-ș ce țari, utilitățile pentru cei care aveau venituri sigure, oameni care munceau, nu au reprezentat vreo mare poveste. Toată viața mea am lăsat luminile vraiște, la mine e feerie permanent, am obsesia luminilor, auzind că pe lumea cealaltă ar fi întuneric. Factura? Aaaaa, factura, întotdeauna am plătit mult, cățeii au căldură pe curent electric luni de zile din an, aspersoarele bagă de două ori pe zi din iunie pana n octombrie uneori, se consumă n draci, deci cu asta sunt vaccinată.
Acu’ mă amenință Enelul că sunt un consumator obraznic. Același consumator care, întotdeauna, plătește dolofanele facturi la timp…. Cică e consumul cam mare si ei, dacă se supără pentru lipsa mea de simț civico-isteric, îmi taie macaroana. Curentul mai exact. Mi-au trimis mail de Anul Nou, pe 31 decembrie să-mi spună că bla bla bla. M-am simțit ca si cum aș fura curent. La propriu! Nu consider că aș consuma diferit față de alți ani, nu ne-am facut atelier de sudat balustrade la domiciliu, nu facem nimic care să atragă atenția furnizorului.
Așadar, care e ideea? Că la vrăjeala afișată cu rețelele nu pun botul, enel are bani să facă mega rețele… Aștept adresa de la primărie prin care să fiu urecheată că am casa cam mare, deși le-am plătit impozitele asa cum le-au cerut, de la Mediu una prin care să mă anunțe că am plantat prea multi copaci pe-aci și, poate, una de la DSP care să mă întrebe cum mă descurc cu trei căței și un motan, altfel prea mulți pentru standardele lor.
Ei, măi băieți, la d-astea stricăm pretenia…
