Sorin-Lucian Ionescu

Azi, doi amețiți de preoți (scuze, licență literară, n-am nimic cu oamenii) au oferit, împreună cu ctitorul unei biserici (civil) o icoană avocatei Șoșoacă....

Începe circul. De fapt, continuă. Pentru că, dincolo de apartenența de fațadă la „dreapta” (ce rău sună asta...), PNL și USR-PLUS se urăsc sincer.

Justiția ar trebui să se facă după chipul și asemănarea locuitorilor dintr-o țară.

Dacă o plantă, extract natural sau licoare ar funcționa neechivoc, nici n-ar fi nevoie să fie promovată - ea s-ar impune universal de la sine. Ar înghiți-o toți, la masa de dimineață, prânz și seara.

S-a stins, răpus de Covid-19, un om integru, deosebit și respectat al Constanței.

Ieri o postare pe facebook a Doamnei teatrului și filmului românesc, Maia Margenstern, a stârnit un val de reacții. Toate, de furie împotriva ipocriziei Facebook, dar și a societății românești, în mare parte.

Orice copil de grădiniță știe că într-un proces, civil sau penal, PIERZI sau CÂȘTIGI. Nu și Statul Român. El nu pierde niciodată. Veți vedea de ce.

În urmă cu mulți ani am „comis” o pastișă - să nu-i spun parodie, că nu-i frumos, după „Mistrețul cu colți de argint” a maestrului Ștefan Augustin Doinaș.

„White Boy Rick” e un film apărut cu vreo doi ani înaintea scandalului și mișcării BlackLivesMatter. Dacă se chema altfel, era o problemă.

Am sunat de două ori, cum făceam de obicei. Venisem pe jos, ca să pot să beau și sacoșa cu sticle de vin îmi rupea mâna.